În fața frumuseții rezistă numai proștii și impotenții.

Costel Zăgan, Inventeme

 Dragi prieteni

cuvintele mele-s sănătoase

care sănătate o doresc

și

cuvintelor voastre

Costel Zăgan, GOGYOHKA MEA

 De multe ori, numai moartea ne mai aduce pe-acasă: viața ne îndepărtează!

Costel Zăgan

 Repetiția mă esențializează.

Costel Zăgan

 În fiecare zi cobor la Eminescu (Costel Zăgan)

la farmacie

Bacovia picături

lacustră-n doi

Costel Zăgan, Cratima timpului

 Costel Zăgan is creating his territory, in „a citadel”, unitary, unbinds himself of any kind of reluctance, or aspect, that could jeopardize his world of authentic poetry, and he identifies himself with nature, and with the natural Romanian word, bringing our culture in blank pages, in a most unnatural way. An extraordinary example is his Gogyohka poem: „wounded vulture/ at the traffic light / spring goes on / and the angels / towards the green”.